Poate fi filmat un electron ?

In urma cu cateva zile "rasfoind" un newsletter primit am observat un titlu ce m-a facut sa zambesc in prima instanta: "Pentru prima data un electron a fost filmat". Sceptic, dar curios am urmat link-ul stirii respective. Se pare ca o echipa de cercetatori de la Universitatea Lund din Suedia au reusit sa filmeze, in premiera mondiala, un electron. Mai mult decat atat in cadrul articolului era un filmulet (atasat si acestui post) care nu era altceva decat inregistrarea respectiva. Citind, mai intai pe diagonala si apoi, inca odata, cu atentie cele scrise mi-am dat seama ca s-ar putea sa fie adevarat. In plus metoda descrisa parea sa fie nu numai posibila ci chiar simpla. Avand in vedere ca textul acelui articol era destul de tehnic, am sa incerc sa descriu prin propriile cuvinte ceea ce am inteles. Ei bine filmul realizat este de fapt un colaj de mai multe fotografii, tehnica ce se foloseste de ani de zile si in alte domenii (desene animate de exemplu, doar ca in cazul de fata se folosesc fotografii reale nu desene :) ). In primul rand pentru a obtine o rezolutie satisfacatoare a fotografiei au folosit tehnica suprapunerii. Atunci cand vrem sa obtinem o imagine a unui obiect aflat intr-o miscare continua si repetata (cum este si cazul unui electron), pentru ca rezultatul sa fie multumitor il putem fotografia succesiv doar in momentul cand acesta se afla intr-un anumit punct. Imaginile astfel rezultate le putem suprapune si va rezulta o fotografie la o rezolutie mai mult decat satisfacatoare. Aceeasi metoda au aplicat-o si specialistii Universitatii Lund. Bineinteles ca este mult mai usor de folosit aceasta tehnica pentru a realiza o fotografie a aripii unei pasari in zbor, a unei frunze in bataia vantului sau a unei elici aflate in miscare. In cazul electronului viteza este incomparabil mai mare. De aceea suedezii au folosit unul dintre cele mai performante lasere din lume care trimite pulsuri de lumina de ordinul attosecundelor (10 la puterea -18 secunde) pentru a dirija un electron pe traiectoria altui electron, reusind sa filmeze astfel coliziunea celor doua particule. Johan Mauritsson s-a aratat optimist in ceea ce priveste proiectele viitoare: "De mult timp promiteam comunitatii stiintifice ca vom reusi sa folosim pulsullaser pentru a filma miscarea electronica. Acum ca am reusit, putem studia cumse comporta electronii când se ciocnesc cu diverse obiecte, de exemplu. Imaginile pot functiona ca o coroborare a teoriilor noastre".

Pentru mai multe detalii si date tehnice puteti citi aici articolul original.

Nanotehnologia

Initial am vrut sa definesc nanotehnologia cu propriile-mi cuvinte, asa cum o inteleg eu, apoi m-am gandit ca ar fi mai bine sa gasesc o definitie avizata. Asadar avand internetul la indemana am inceput sa rascolesc site-urile pe care stiam ca as putea gasi ceva de genul acesta, insa spre surprinderea mea nu am gasit nimic concret. Am luat apoi la "puricat" binecunoscutul motor de cautare google si am luat site-urile la rand insa tot nu am gasit nimic care sa poata fi numit o "definitie a nanotehnologiei". Bineinteles ca daca veti incerca acest exercitiu imi veti putea da cateva link-uri, insa toate sunt fie incomplete fie pareri neavizate. Cel mai interesant mi s-a parut raspunsul domnului dr. Gheorghe Paun, membru corespondent al Academiei Romane, la intrebarea "Care este, dupa parerea dumneavoastra, definitia nanotehnologiei?" : "Daca-mi cereti un raspuns grabit, venind dinspre perceptia personala, pentru mine, "nano" este legat de nivelul molecular, deci cu un bun ordin de marime sub "micro". Mai jos deci decat ne sugereaza etimologia (gr. nanos = pitic), dar nu obligatoriu referitor la nivelul de masura nanometric, al milionimii unui metru. Evident, este aici efectul experientei personale: am citit pentru prima data despre nanotehnologii cu referire la "constructii" (nu stiu cum le-as putea numi mai precis) realizate din molecule de ADN. Era vorba despre aranjamente moleculare stabile si rigide, cu proprietati mecanice prestabilite, obtinute insa prin mijloace biochimice din componente "moi", din secvente de nucleotide, care initial nu erau deloc rigide. Leg deci direct nanotehnologia de biotehnologie." De ce mi s-a parut interesant acest raspuns? Pentru ca este in acelasi ton cu ideile mele, evident transpuse intr-un limbaj mai academic, la care nu m-as putea ridica :) . Concluziile va las pe voi sa le trageti, si daca nu ati inteles exact despre ce e vorba va sfatuiesc sa repetati exercitiul mai sus amintit :). Nu sunt foarte multe surse de informare in acest domeniu, deci nu va va fi prea greu sa le parcurgeti.